căruțaș

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din căruță + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /kə.ru'ʦaʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
căruțaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căruțaș căruțași
Articulat căruțașul căruțașii
Genitiv-Dativ căruțașului căruțașilor
Vocativ căruțașule căruțașilor
  1. persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer.


Traduceri

Anagrame

Referințe