cărunție

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din cărunt + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /kə.run'ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărunție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărunție invariabil
Articulat cărunția invariabil
Genitiv-Dativ cărunției invariabil
Vocativ cărunție invariabil
  1. (rar) căruntețe.


Traduceri

Anagrame

Referințe