cărunt

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină canutus.

Pronunție

  • AFI: /kə'runt/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cărunt
Singular Plural
Masculin cărunt cărunți
Feminin căruntă cărunte
Neutru cărunt cărunte
  1. (despre păr, barbă, mustață) care a început să albească; alb, albit.
  2. (despre oameni) care are fire de păr alb.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe