căsnicie

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din casnic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /kəs.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
căsnicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căsnicie căsnicii
Articulat căsnicia căsniciile
Dativ-Genitiv căsniciei căsniciilor
Vocativ căsnicie căsniciilor
  1. trai în comun al soților, viață conjugală; căsătorie.


Traduceri

Anagrame

Referințe