căsnicie

română

Etimologie

Din casnic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /kəs.niˈʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului căsnicie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căsnicie	căsnicii
Articulat	căsnicia	căsniciile
Genitiv-Dativ	căsniciei	căsniciilor
Vocativ	căsnicie	căsniciilor

1. trai în comun al soților, viață conjugală; căsătorie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ceașnici
• casnicei

Referințe

• DEX '98 via DEX online