căușel

română

Etimologie

Din căuș + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /kə.uˈʃel/

Substantiv

Declinarea substantivului căușel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căușel	căușele
Articulat	căușelul	căușelele
Genitiv-Dativ	căușelului	căușelelor
Vocativ	căușelule	căușelelor

1. (pop.) diminutiv al lui căuș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cașeul
• cașule
• ceasul
• culase

Referințe

• DEX '98 via DEX online