căutător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a căuta + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /kə.u.tə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
căutător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căutător căutători
Articulat căutătorul căutătorii
Genitiv-Dativ căutătorului căutătorilor
Vocativ căutătorule căutătorilor
  1. persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe