descoperi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină disco(o)perire.

Pronunție

  • AFI: /des.ko.ˈpe.ɾʲ/


Verb


Conjugarea verbului
(se) descoperi
Infinitiv a (se) descoperi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) descopăr
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) descopere
Participiu descoperit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (obiecte, ființe) a lipsi de ceea ce acoperă lăsând să se vadă.
    Descoperi o căldare.
    Descoperi o casă.
  2. a scoate la iveală (căutând sau din întâmplare); a găsi; a afla.
    A descoperi aripa dreaptă a unei armate.
  3. (lucruri, fenomene etc. necunoscute) a face pentru prima dată.
  4. (v.tranz. și refl.) (fig.) a arăta așa cum este; a da pe față; a trăda.
  5. (fig.) (taine, secrete etc.) a face cunoscut publicului larg; a destăinui; a dezvălui; a divulga.
  6. (flancul unei armate) a lăsa neapărat; a expune unui atac.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A descoperi America = se spune în bătaie de joc cuiva care face caz de un lucru știut, cunoscut de toată lumea


Traduceri

Referințe