solemnitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină sollemnitas, -atis.

Pronunție

  • AFI: /so.lem.ni'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
solemnitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ solemnitate solemnități
Articulat solemnitatea solemnitățile
Genitiv-Dativ solemnității solemnităților
Vocativ ' '
  1. însușire a ceea ce este solemn; ceremonial care însoțește îndeplinirea unui act solemn.
    Solemnitatea momentului.
  2. măreție, seriozitate, gravitate, sobrietate.
    Solemnitate făcu loc jovialității.
  3. act solemn săvârșit cu fast.
    Un peisaj plin de solemnitate.
  4. ceremonie publică pentru sărbătorirea sau comemorarea unui eveniment ori a unei persoane.
    Solemnitatea primirii ambasadorilor.
  5. îndeplinire a unor forme care fac valabile actele juridice.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe