solemnitate
română
Etimologie
Din latină sollemnitas, -atis.
Pronunție
- AFI: /so.lem.ni'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului solemnitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | solemnitate | solemnități |
| Articulat | solemnitatea | solemnitățile |
| Genitiv-Dativ | solemnității | solemnităților |
| Vocativ | ' | ' |
- însușire a ceea ce este solemn; ceremonial care însoțește îndeplinirea unui act solemn.
- Solemnitatea momentului.
- măreție, seriozitate, gravitate, sobrietate.
- Solemnitate făcu loc jovialității.
- act solemn săvârșit cu fast.
- Un peisaj plin de solemnitate.
- ceremonie publică pentru sărbătorirea sau comemorarea unui eveniment ori a unei persoane.
- Solemnitatea primirii ambasadorilor.
- îndeplinire a unor forme care fac valabile actele juridice.
Sinonime
- 1: importanță, însemnătate
- 2: gravitate, seriozitate
- 3: grandoare, măreție
- 4: ceremonial, ceremonie, festivitate
Cuvinte derivate
Traduceri
însușirea a ceea ce este solemn
|
|