calomfir

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Calomfir

română

Etimologie

Din neogreacă ϰαρυάφυλλον (karyáfyllon) sau ϰαρυοφύλλι (karyofýlli), ϰαλάφυλλον (kaláfyllon). Confer bulgară калофeр (kalofer).

Pronunție

  • AFI: /ka.lom'fir/


Substantiv


Declinarea substantivului
calomfir
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ calomfir calomfiri
Articulat calomfirul calomfirii
Dativ-Genitiv calomfirului calomfirilor
Vocativ calomfirule calomfirilor
  1. (bot.) (Chrysanthemum balsamita sau Tanacetum balsamita) plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr.

Sinonime

Vezi și


Traduceri

Referințe