floare

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
floare
Flori

română

Etimologie

Din latină flos, -ris.

Pronunție

  • AFI: /'flo̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
floare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ floare flori
Articulat floarea florile
Genitiv-Dativ florii florilor
Vocativ floare, floareo florilor

I.

  1. (bot.) parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată.
    Am cules o floare pentru tine.
  2. (la sg. cu înțeles colectiv)
    Salcâmi plini de floare.
  3. (spec.) orice plantă (erbacee) care face flori colorate.
    Trandafirul este o floare.
    Flori de cameră.

II.

  1. (p.anal.) desen, broderie, cusătură în formă de floare.
    Rochie cu flori.
  2. (spec.) strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc.
  3. (poligr.) extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat.
  4. (fig.) extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul).

III.

  1. (fig.) partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă.
  2. (cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut)
    Era floarea florilor.

IV.

  1. (înv.) culoare.

Sinonime

I.

  • 1: (bot.) (Transilv., Ban. și prin Mold.) pană

III.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat
  • De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit
  • Copil din flori = copil nelegitim, bastard
  • A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap


Traduceri

Referințe