cambrură

română

Etimologie

Din franceză cambrure.

Pronunție

• AFI: /kam'bru.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului cambrură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cambrură	cambruri
Articulat	cambrura	cambrurile
Genitiv-Dativ	cambrurii	cambrurilor
Vocativ	cambrură	cambrurilor

1. (rar) arcuitură, îndoitură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carburam

Referințe

• DEX '98 via DEX online