canaf
Etimologie
Din maghiară kanaf, din arabă aç-cenife (Cihac, II, 487), confer spaniolă cenefa.
Alternativ, din germană Knauf („capitel de coloană, mâner de sabie”) (Scriban, Șăineanu) (MDA).
Pronunție
- AFI: /kaˈnaf/
Substantiv
| Declinarea substantivului canaf | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | canaf | canafuri |
| Articulat | canaful | canafurile |
| Genitiv-Dativ | canafului | canafurilor |
| Vocativ | canafule | canafurilor |
- (reg.) ciucure.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online