canetă

română

Etimologie

Din franceză canette.

Pronunție

• AFI: /ka'ne.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului canetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	canetă	canete
Articulat	caneta	canetele
Genitiv-Dativ	canetei	canetelor
Vocativ	canetă	canetelor

1. țeavă pe care se înfășoară firul de bătătură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acante
• canate
• catena
• cătane

Referințe

• DEX '98 via DEX online