canicultură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză caniculture.

Pronunție

  • AFI: /ka.ni.kul'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
canicultură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ canicultură invariabil
Articulat canicultura invariabil
Genitiv-Dativ caniculturii invariabil
Vocativ canicultură invariabil
  1. ramură a zootehniei care se ocupă cu studiul creșterii și dresajului câinilor în scopul folosirii lor la diferite servicii (pază, vânătoare, transporturi etc.).


Traduceri

Referințe