cantabri

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză Cantabres.

Pronunție

  • AFI: /kanˈta.bri/


Substantiv


Declinarea substantivului
cantabru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cantabru cantabri
Articulat cantabrul cantabrii
Genitiv-Dativ cantabrului cantabrilor
Vocativ cantabrule cantabrilor
  1. veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență.


Traduceri

Anagrame

Referințe