carabușcă

română

Etimologie

Din rusă коробоkика (korobocika).

Pronunție

• AFI: /ka.ra'buʃ.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului carabușcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carabușcă	carabuști
Articulat	carabușca	carabuștile
Genitiv-Dativ	carabuștii	carabuștilor
Vocativ	carabușcă	carabuștilor

1. (reg.) cutioară confecționată din coajă de copac, în care se păstrează tutunul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online