tutun

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : tütün
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
tutun
Tutun
Tutun măcinat

română

Etimologie

Din turcă tütün. Este cuvânt oriental, confer cumană tutun („fum”) (Kuun 125), aplicat posterior plantei.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tutun
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tutun invariabil
Articulat tutunul invariabil
Dativ-Genitiv tutunului invariabil
Vocativ - invariabil
  1. (bot.) (Nicotiana tabacum) plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari și moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roșii, reunite în buchete.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
tutun
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tutun tutunuri
Articulat tutunul tutunurile
Dativ-Genitiv tutunului tutunurilor
Vocativ - -
  1. (colectiv) frunze de tutun, care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă.
    Tutun de pipă.
  2. (înv.) pachet de tutun.
    Un pachet de tutun.

Sinonime

Expresii

  • A bea tutun = a fuma

Vezi și


Traduceri

Referințe