coajă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) koža.

Pronunție

  • AFI: /'ko̯a.ʒə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coajă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coajă coji
Articulat coaja cojile
Genitiv-Dativ cojii cojilor
Vocativ coajă cojilor
  1. țesut protector extern al rădăcinilor, tulpinilor și ramurilor unor plante (lemnoase); scoarță.
  2. înveliș exterior al fructelor, al semințelor etc.
  3. înveliș, tare și calcaros, al oului.
  4. (înv.) înveliș, tare și calcaros, al unor moluște sau al unor crustacee.
  5. partea exterioară, mai tare, a unor alimente coapte, fripte, dospite etc.
  6. bucățică uscată rămasă din pâine, mămăligă etc.
  7. crusta unei răni care începe să se cicatrizeze.
  8. stratul exterior, tare și răcit, al globului pământesc.
  9. strat exterior, superficial, care acoperă un obiect, o piesă (metalică) etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe