caravelă

română

Etimologie

Din italiană caravella, franceză caravelle.

Pronunție

• AFI: /ka.ra've.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului caravelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caravelă	caravele
Articulat	caravela	caravelele
Genitiv-Dativ	caravelei	caravelelor
Vocativ	caravelă	caravelelor

1. corabie cu pânze, rapidă, folosită în trecut (de spanioli și de portughezi) pentru călătorii lungi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online