carica

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : cărică

română

Etimologie

Din italiană caricare < latină carricare.

Pronunție

  • AFI: /ka.ri'ka/


Verb


Conjugarea verbului
carica
Infinitiv a carica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
caric
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să carice
Participiu caricat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a încărca o navă.
  2. a exagera, a șarja.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul caricare.

Pronunție

  • AFI: /'karika/


Substantiv

carica f., cariche pl.

  1. funcție, poziție, post; sarcină
    Il presidente in carica.
  2. (el.) încărcare, încărcătură; sarcină electrică
    Il mio orologio ha finito la carica.
  3. (fig.) forță; imbold, indemn
    A quei tempi avevamo una grande carica di ottimismo.
  4. (fig.) tensiune emoțională
  5. (mil.) șarjă, atac

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe

Etimologie

Derivate regresiv din caricare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru caricare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru caricare.





latină

(Latina)

Etimologie

Confer Caria.

Pronunție

  • AFI: /ˈkaː.ri.ka/


Substantiv


Declinarea substantivului
cārica
f. Singular Plural
Nominativ cārica cāricae
Genitiv cāricae cāricārum
Dativ cāricae cāricīs
Acuzativ cāricam cāricās
Ablativ cāricā cāricīs
Vocativ cārica cāricae
  1. (bot.) soi de smochin din Caria

Cuvinte apropiate

Referințe