încărcătură

română

Etimologie

Din a încărca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kər.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului încărcătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încărcătură	încărcături
Articulat	încărcătura	încărcăturile
Genitiv-Dativ	încărcăturii	încărcăturilor
Vocativ	încărcătură	încărcăturilor

1. încărcare.
2. (concr.) ceea ce transportă sau poate transporta un vehicul, un vapor sau o ființă.
3. cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă.
4. explozibil introdus într-o gaură de mină.
5. materii prime și auxiliare introduse într-un vas, într-un recipient sau într-un cuptor în vederea desfășurării unui proces de fabricație.
6. capacitate de încărcare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online