Sari la conținut

carnețel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din carnet + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /kar.ne'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
carnețel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carnețel carnețele
Articulat carnețelul carnețelele
Genitiv-Dativ carnețelului carnețelelor
Vocativ carnețelule carnețelelor
  1. diminutiv al lui carnet.


Traduceri

Anagrame

Referințe