carnet

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză carnet.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
carnet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carnet carnete
Articulat carnetul carnetele
Genitiv-Dativ carnetului carnetelor
Vocativ carnetule carnetelor
  1. caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări.
  2. act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizatie politică, de masă etc.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe