caroten

română

Variante

• carotină

Etimologie

Din franceză carotène, germană Karotin.

Pronunție

• AFI: /ka.ro'ten/

Substantiv

Declinarea substantivului caroten
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caroten	invariabil
Articulat	carotenul	invariabil
Genitiv-Dativ	carotenului	invariabil
Vocativ	carotenule	invariabil

1. pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale și în unele produse animale.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cantore
• carențo
• creanțo
• cornate
• crenato

Referințe

• DEX '98 via DEX online