carotte

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : carotté, cârotte

franceză

(français)

Etimologie

Din latină carota < greacă antică ϰαϱῶτον (karôton).

Pronunție

  • AFI: /ka.ʁɔt/


Substantiv

carotte f., carottes pl.

  1. morcov

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii


Adjectiv


Declinarea adjectivului
carotte
Singular Plural
Masculin carotte carotte
Feminin carotte carotte
  1. roșcat, portocaliu, galben-portocaliu, morcoviu

Sinonime