carota

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

catalană

(català)

Etimologie

Din cara („față”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /kaˈɾɔ.ta/
  • (oriental) AFI: /kəˈɾɔ.tə/


Substantiv

carota f., carotes pl.

  1. grimasă, schimonoseală, strâmbătură
  2. mască grotescă (de carnaval)

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină carota.

Pronunție

  • AFI: /ka.ˈrɔ.ta/


Substantiv

carota f., carote pl.

  1. morcov
  2. probă din carotă

Cuvinte derivate





latină

(Latina)

Etimologie

Din greacă antică καρῶτον (karôton, „morcov”), care ar pute veni din κάρα (kára, „cap”).

Pronunție

  • AFI: /kaˈroː.ta/


Substantiv


Declinarea substantivului
carōta
f. Singular Plural
Nominativ carōta carōtae
Genitiv carōtae carōtārum
Dativ carōtae carōtīs
Acuzativ carōtam carōtās
Ablativ carōtā carōtīs
Vocativ carōta carōtae
  1. (bot.) morcov

Referințe





retoromană

(rumantsch)

Variante

Etimologie

Din latină carota.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

carota f., carotas pl.

  1. (dialectul sutsilvan) morcov

Sinonime





siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină carota.

Pronunție

  • AFI: /ka'ɾɔt̪a/


Substantiv

carota f.

  1. morcov





spaniolă

(español)

Etimologie

Forma augmentativă lui cara.

Pronunție

  • AFI: /kaˈɾo.ta/


Substantiv

carota f., carotas pl.

  1. (fam.) mutră