carota

catalană

(català)

Etimologie

Din cara („față”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /kaˈɾɔ.ta/
• (oriental) AFI: /kəˈɾɔ.tə/

Substantiv

carota f., carotes pl.

1. grimasă, schimonoseală, strâmbătură
2. mască grotescă (de carnaval)

Sinonime

• 1: ganyota, carassa

Cuvinte derivate

• caroteta

Cuvinte apropiate

• cara

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină carota.

Pronunție

• AFI: /ka.ˈrɔ.ta/

Substantiv

carota f., carote pl.

1. morcov
2. probă din carotă

Cuvinte derivate

• carotare
• carotene

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din greacă antică καρῶτον (karôton, „morcov”), care ar pute veni din κάρα (kára, „cap”).

Pronunție

• AFI: /kaˈroː.ta/

Substantiv

Declinarea substantivului carōta
f.	Singular	Plural
Nominativ	carōta	carōtae
Genitiv	carōtae	carōtārum
Dativ	carōtae	carōtīs
Acuzativ	carōtam	carōtās
Ablativ	carōtā	carōtīs
Vocativ	carōta	carōtae

1. (bot.) morcov

Referințe

• Wiktionary

---

retoromană

(rumantsch)

Variante

• (reg.) carotta

Etimologie

Din latină carota.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

carota f., carotas pl.

1. (dialectul sutsilvan) morcov

Sinonime

• (reg. rumantsch grischun) risch melna; (reg. surmiran, puter) rischmelna
• (reg. sursilvan, sutsilvan) riebla
• (reg. sursilvan) ragisch cotschna

---

siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină carota.

Pronunție

• AFI: /ka'ɾɔt̪a/

Substantiv

carota f.

1. morcov

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Forma augmentativă lui cara.

Pronunție

• AFI: /kaˈɾo.ta/

Substantiv

carota f., carotas pl.

1. (fam.) mutră