carpelă
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/7a/Helloborus_foetidus_detalle.jpg/220px-Helloborus_foetidus_detalle.jpg)
Etimologie
Din franceză carpelle < greacă καρπός (karpós, „fruct”).
Pronunție
- AFI: /kar'pe.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului carpelă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | carpelă | carpele |
Articulat | carpela | carpelele |
Genitiv-Dativ | carpelei | carpelelor |
Vocativ | carpelă, carpelo | carpelelor |
- (bot.) frunzișoară modificată situată în centrul unei flori, care poartă ovulele.
Vezi și
Traduceri
frunză modificată, element constitutiv al gineceului
|
|