carpenter

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Carpenter

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie, care provine din anglo-normandă carpentier (confer franceză veche charpantier) < latină târzie carpentārius ‎(„tâmplar”), din latină carpentārius‎ („căruțaș, cărăuș”), din carpentum‎ („car, trăsură”).

Inevitabil din limba galeză carbantos < proto-celtică *karbantos ‎(„car”), probabil înrudit cu *karros‎ („car, căruță”). Confer și car.

Pronunție

  • AFI: /ˈkɑːpəntə/
  • (SUA) AFI: /ˈkɑɹpəntɚ/


Substantiv

carpenter, pl. carpenters

  1. tâmplar, lemnar, dulgher
    The carpenter built the entire cabin.
  2. (mar.) marangoz
  3. (spec.) fel de car cu două roți

Sinonime

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
to carpenter
Infinitiv to carpenter
Prezent simplu
pers. 3 sg.
carpenters
Trecut simplu carpentered
Participiu trecut carpentered
Participiu prezent carpentering
  1. a tâmplări, a dulgheri

Vezi și

Referințe