ceacău
română
Etimologie
Din maghiară csákó.
Pronunție
- AFI: /ʧe̯aˈkəw/
Substantiv
| Declinarea substantivului ceacău | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceacău | ceacăie |
| Articulat | ceacăul | ceacăiele |
| Genitiv-Dativ | ceacăului | ceacăielor |
| Vocativ | ceacăule | ceacăielor |
- (reg.) un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unități militare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online