ceafă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din albaneză čafë.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ceafă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceafă cefe
Articulat ceafa cefele
Genitiv-Dativ cefei cefelor
Vocativ ceafă cefelor
  1. partea de dinapoi a gâtului sau, (p.ext.), a capului.
  2. regiunea cervicală.
  3. specialitate de carne de porc din regiunea cefei, afumată sau sărată.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Când mi-oi (sau ți-oi etc.) vedea ceafa = niciodată
  • A face ceafă = a se îngrășa
  • Gros în (ori la) ceafă sau cu ceafa groasă = gras; fig. bogat; influent


Traduceri

Anagrame

Referințe