Sari la conținut

cefar

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din ceafă + sufixul -ar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cefar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cefar cefare
Articulat cefarul cefarele
Genitiv-Dativ cefarului cefarelor
Vocativ cefarule cefarelor
  1. partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune.
  2. bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă.


Traduceri

Anagrame

Referințe