gât

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Un gât bărbătesc
Anatomia gâtului omenesc

română

Etimologie

Origine incertă.

Ar putea fi vorba de latină guttŭra (confer franceză goître, montaniez ǵotrégușă”), de la al cărui rezultat gâturi s-ar fi refăcut un singular analogic (Diez, Gramm., I, 440; Cipariu, Gramm., 13, confer Densusianu, Hlr., 276; DAR). Ar putea fi vorba de asemenea de un substantiv redus încă din latină la tipurile de a doua declinare, ca împărat < imperator, confer băiat. În ambele cazuri, rezultatul â este problematic.

Analogia cu guturai, unde u s-a păstrat, pare a indica faptul că în gât a avut loc o încrucișare cu slavă grŭlo („gât”) sau, după părerea altora, cu cuvintele slave derivate de la *glŭtŭ. Derivare din slavă este și mai dificilă decât cea din latină, totuși, a fost preferată de Miklosich, Lexicon, 130; Cihac, II, 117; Densusianu, Filologie, 447; Conev 89 și Scriban.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
gât
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gât gâturi
Articulat gâtul gâturile
Dativ-Genitiv gâtului gâturilor
Vocativ ' '
  1. parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; p. ext. gâtlej.
    L-a apucat de gât.
  2. cantitate de băutură câtă se poate bea dintr-o singură înghițitură.
  3. parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul.
    Gâtul la pâlnie.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste
  • A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli; a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale
  • A strânge de gât (pe cineva) = a sugruma (pe cineva)
  • A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza
  • (fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal
  • A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri)
  • A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare)
  • A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi


Traduceri

Referințe