ceaușel

română

Etimologie

Din ceauș + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /ʧe̯a.uˈʃel/

Substantiv

Declinarea substantivului ceaușel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ceaușel	ceaușei
Articulat	ceaușelul	ceaușeii
Genitiv-Dativ	ceaușelului	ceaușeilor
Vocativ	ceaușelule	ceaușeilor

1. (înv.) diminutiv al lui ceauș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cașeule
• căușele
• ceasule

Referințe

• DEX '98 via DEX online