cercătură

română

Etimologie

Din a cerca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ʧer.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului cercătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cercătură	cercături
Articulat	cercătura	cercăturile
Genitiv-Dativ	cercăturii	cercăturilor
Vocativ	cercătură	cercăturilor

1. (înv.) control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online