cercătură
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ʧer.kə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cercătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cercătură | cercături |
| Articulat | cercătura | cercăturile |
| Genitiv-Dativ | cercăturii | cercăturilor |
| Vocativ | cercătură | cercăturilor |
- (înv.) control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online