ceteț

română

Etimologie

Din slavă (veche) čĩtĩcĩ.

Pronunție

• AFI: /ʧe'teʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului ceteț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ceteț	ceteți
Articulat	cetețul	ceteții
Genitiv-Dativ	cetețului	ceteților
Vocativ	cetețule	ceteților

1. (înv.) persoană care citește; cititor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online