citi
Etimologie
Din slavă čitati.
Pronunție
- AFI: /ˈʧi.tʲ/
Verb
| Conjugarea verbului citi | |
| Infinitiv | a citi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
citesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să citească |
| Participiu | citit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a parcurge un text (pronunțând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoștință de cele scrise.
- Am citit cartea.
- a rosti, a urmări un text cu glas tare pentru a comunica cuiva conținutul lui.
- a descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument).
- a interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului.
- a înregistra, a desluși indicațiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc.
- (fig.) a descoperi, a sesiza gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale.
- a învăța, a studia (parcurgând scrieri, izvoare etc.)
- a se instrui, a se cultiva.
Sinonime
- 1: parcurge, (livr.) lectura, (înv. și pop.) spune, zice
- 2: (muz.) descifra
- 7, 8: învăța, se cultiva, se instrui
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- (în superstiții; în expr.) A citi în stele = a prezice cuiva viitorul după poziția stelelor
- A citi (cuiva) în palmă = a prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă
Traduceri
a parcurge un text
|
|