charmör

De la Wikționar, dicționarul liber

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din franceză charmeur („seducător”).

Pronunție

  • AFI: /ɧarˈmɶːr/


Substantiv


Declinarea substantivului
charmör
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ charmör charmören charmörer charmörerna
Genitiv charmörs charmörens charmörers charmörernas
  1. seducător, fermecător, încântător

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe