charm

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Charm

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie charme, care provine din franceza veche < latină carmen.

Pronunție

  • AFI: /tʃɑːm/


Substantiv

charm, pl. charms

  1. descântec, descântătură; (spec.) amuletă, talisman
    A charm against evil.
  2. șarm, farmec, grație; (spec.) vino-ncoace, nur
    She tried to win him over with her charms.
  3. tip de bijuterie, breloc

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to charm
Infinitiv to charm
Prezent simplu
pers. 3 sg.
charms
Trecut simplu charmed
Participiu trecut charmed
Participiu prezent charming
  1. a fermeca, a încânta
    He charmed her with his dashing tales of his days as a sailor.
  2. a descânta, a fermeca, a vrăji

Sinonime

Referințe





daneză

(dansk)

Etimologie

Probabil din franceză charme.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
charm
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ charm charmen ' '
Genitiv charms charmens ' '
  1. șarm, farmec, grație

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din franceză charme („șarm, farmec”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
charm
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ charm charmen charmer charmerna
Genitiv charms charmens charmers charmernas
  1. șarm, farmec, grație
    Hans charm trollband många kvinnor.

Cuvinte apropiate

Referințe