charretier

franceză

(français)

Etimologie

Din charrette („cărucior, căruț”) + -ier.

Pronunție

• AFI: /ʃaʁ.tje/

Adjectiv

Declinarea adjectivului charretier
	Singular	Plural
Masculin	charretier	charretiers
Feminin	charretière	charretières

1. de car, de vagon

   Chemin charretier.

Cuvinte compuse

• porte charretière
• voie charretière

Cuvinte apropiate

• charrette

Substantiv

charretier m., charretiers pl.

1. (ist.) căruțaș, cărăuș, vizitiu, harabagiu, cărucer

Cuvinte derivate

• charretière

Cuvinte compuse

• langage de charretier

Expresii

• il n'y a si bon charretier qui ne verse
• jurer comme un charretier, jurer comme un charretier embourbé

Vezi și

• bouvier
• roulier

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire