chibița

română

Etimologie

Din chibiț.

Pronunție

• AFI: /ki.bi'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului chibița
Infinitiv	a chibița
Indicativ prezent pers. 1 sg.	chibițez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să chibițeze
Participiu	chibițat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online