jucător

română

Etimologie

Din a juca + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ʒu.kəˈtor/

Substantiv

Declinarea substantivului jucător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	jucător	jucători
Articulat	jucătorul	jucătorii
Genitiv-Dativ	jucătorului	jucătorilor
Vocativ	jucătorule	jucătorilor

1. persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc.
2. (pop.) dansator.
3. (adjectival) jucăuș, zglobiu.

Cuvinte derivate

• jucătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online