chibiț

română

Din germană Kiebitz.

Declinarea substantivului chibiț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chibiț	chibiți
Articulat	chibițul	chibiții
Genitiv-Dativ	chibițului	chibiților
Vocativ	chibițule	chibiților

persoană care asistă la un joc de cărți, la o partidă de șah, de table etc. fără să ia parte efectiv la joc (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători).