chircitură
română
Etimologie
Din a (se) chirci + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /kir.ʧi'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului chircitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chircitură | chircituri |
| Articulat | chircitura | chirciturile |
| Genitiv-Dativ | chirciturii | chirciturilor |
| Vocativ | chircitură | chirciturilor |
- (pop.) ființă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online