insuficient
română
Etimologie
Din latină insufficiens, insufficientis, italiană insufficiente.
Pronunție
- AFI: /in.su.fi.ʧi'ent/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului insuficient | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | insuficient | insuficienți |
| Feminin | insuficientă | insuficiente |
| Neutru | insuficient | insuficiente |
- (adesea adverbial) care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ), nesatisfăcător; nemulțumitor.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului insuficient | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | insuficient | insuficienți |
| Articulat | insuficientul | insuficienții |
| Genitiv-Dativ | insuficientului | insuficienților |
| Vocativ | insuficientule | insuficienților |
- calificativ sub limita de trecere (la un examen).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online