Sari la conținut

chirigiu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă kiracı.

Pronunție

  • AFI: /ki.riˈʤiw/


Substantiv


Declinarea substantivului
chirigiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chirigiu chirigii
Articulat chirigiul chirigiii
Genitiv-Dativ chirigiului chirigiilor
Vocativ chirigiule chirigiilor
  1. (înv.) cel care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș.
  2. (reg.) chiriaș.


Traduceri

Referințe