chirigiu
română
Etimologie
Din turcă kiracı.
Pronunție
- AFI: /ki.riˈʤiw/
Substantiv
| Declinarea substantivului chirigiu | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chirigiu | chirigii |
| Articulat | chirigiul | chirigiii |
| Genitiv-Dativ | chirigiului | chirigiilor |
| Vocativ | chirigiule | chirigiilor |
- (înv.) cel care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș.
- (reg.) chiriaș.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online