chitanțier

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din chitanță + sufixul -ier.

Pronunție

  • AFI: /ki.tan.ʦi'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
chitanțier
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chitanțier chitanțiere
Articulat chitanțierul chitanțierele
Genitiv-Dativ chitanțierului chitanțierelor
Vocativ chitanțierule chitanțierelor
  1. carnet sau registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor.


Traduceri

Referințe