cico

română

Etimologie

Din ci(trice) + co(la).

Pronunție

• AFI: /ˈʧi.ko/

Substantiv

Declinarea substantivului cico
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cico	cicouri
Articulat	cicoul	cicourile
Genitiv-Dativ	cicoului	cicourilor
Vocativ	-	-

1. băutură răcoritoare.
2. (eliptic) sticlă, pahar etc. cu cico.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cioc
• coci

Referințe

• DEX '98 via DEX online