coc

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză coccus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
coc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coc coci
Articulat cocul cocii
Genitiv-Dativ cocului cocilor
Vocativ cocule cocilor
  1. bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanț, de ciorchine etc.


Traduceri

Etimologie

Din franceză coque(de cheveux).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
coc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coc cocuri
Articulat cocul cocurile
Genitiv-Dativ cocului cocurilor
Vocativ cocule cocurilor
  1. pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și răsucit la ceafă sau în creștetul capului; conci.


Traduceri

Referințe