cifru

română

Etimologie

Din franceză chiffre (refăcut după cifră).

Pronunție

• AFI: /'ʧi.fru/

Substantiv

Declinarea substantivului cifru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cifru	cifruri
Articulat	cifrul	cifrurile
Genitiv-Dativ	cifrului	cifrurilor
Vocativ	cifrule	cifrurilor

1. sistem de semne convenționale cu care se transmit comunicări secrete.
2. combinație de cifre sau de litere cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte cu închizătoare secretă.

Cuvinte derivate

• încifra

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online