Sari la conținut

ciobăniță

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din cioban + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ʧjo.bə'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciobăniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciobăniță ciobănițe
Articulat ciobănița ciobănițele
Genitiv-Dativ ciobăniței ciobănițelor
Vocativ ciobăniță ciobănițelor
  1. femeie care paște, păzește și îngrijește oile; soție de cioban; păstoriță, păcurăriță.


Traduceri

Referințe